Scurtă poveste despre mers pe motocicletă și planificare financiară

Îmi aduc aminte cum am început eu motociclismul, acum mulți ani în urmă. Am făcut niște ore în poligon, am devenit expert în mersul printre jaloane și făcut cercuri și opturi, am dat examenul, tot în poligon, l-am luat cu brio, mi-am cumpărat motocicletă și 3 rânduri de echipament.

Dar... pe stradă, am realizat ca nu aveam niciun pic de experiență pe 2 roți, viteza de 50 km/h mie mi se părea supersonică față de viteza cu care eram obișnuit în poligon, iar peste toate aveam mereu senzația că toți automobiliștii pe mine mă vânează și în orice moment cineva o să dea peste mine.

Ce să fac, ce să fac?

Am mai citit eu niște cărți, am mai vorbit și cu instructorul, un tip foarte deschis, care mi-a dat o grămadă de sfaturi bune. Dar pe motocicletă tot eu trebuia să merg, nu? Am văzut eu pe un forum de motocicliști că unii vor să iasă la o plimbare în grup. Super!!! Păi, hai să mă lipesc și eu de ei, dacă vor să mă primească. M-am băgat în seamă și m-am lipit. Buuun! Și unde o să mergem? La Lehliu. Aaa, perfect. Să fac o mică paranteză, pentru cei care nu sunt din București – Lehliu este o mică localitate aflată la 60 km distanță de București și se poate ajunge acolo pe autostrada către litoral, deci 60 de km în linie dreaptă și cu autostradă. Ce poate fi mai banal de atât? Păi, stai să vezi aventura vieții...
Ne-am dat toți întâlnire la o benzinărie. Bineînțeles că jumătate din grup nu cunoștea sensul cuvântului punctualitate sau știau doar varianta românească (adică ești punctual dacă nu întârzii mai mult de jumătate de oră).
Cred că toți din acel grup sau, în orice caz, marea lor majoritate erau începători ca și mine, nimeni nu avea habar despre cum se merge în grup, nici nu ne cunoșteam între noi, deci nici nu putea fi vorba despre vreun fel de organizare sau planificare.
Rezultatul? Păi am mers la Lehliu și ne-am întors de la Lehliu (e drept, la întoarcere am mers pe drumul vechi, nu ne-am întors tot pe autostradă) și această frumoasă excursie ne-a luat toată ziua. Da, toată ziua ca să faci 60 km dus și 60 km întors. De ce?

  • Pentru că nici nu porneam bine și ne și opream.
  • Ba cineva nu avea benzină, ba cineva voia să facă pipi, ba cineva voia să fumeze, ba după ce tocmai unul își arunca țigara altul aprindea una nouă, ba cineva avea ceva de povestit atât de interesant încât se fumau 3-4 țigări la rând ca să aflăm ce s-a întâmplat până la final, ba cuiva i se făcea foame, ba altcuiva i se făcea sete, ba careva rămânea în urmă și trebuia să-l așteptăm.
  • Nu mai zic că pe autostradă s-a mers cu fantastica viteză de 80 km/h de ne-au înjurat toți TIR-iștii, nu mai zic că mergeam atât de haotic încât de la distanță cred că păream un roi de musculițe bețive.

Dar a fost frumos. Și prima experiență n-o uiți niciodată chiar dacă nu e cea mai reușită, nu?

Peste ceva timp am zis să mai fac o plimbărică cu motocicleta. Deja căpătasem puțină experiență, nu îmi mai era frică, totul era Ok. Am intrat pe forumul de motocicliști și i-am găsit din nou pe cei cu care fusesem în prima excursie. Păi nu mai facem una? Cum să nu!!! Toată lumea a fost de acord să facem. Și unde mergem de data aceasta? Păi... la Lehliu. La Lehliu? Atunci mulțumesc, dar eu nu mai merg. Și n-am mai mers.
Am vorbit cu un prieten bun și am planificat o tură până în Austria și înapoi, așa de weekend. Zis și făcut. Măh, parcă e altceva să bei o cafeluță în Rathausplatz, în Viena decât să bei un suc într-o parcare, în Lehliu.

Și cum am reușit să facem 2.000 de kilometri în 3 zile? Să fac o precizare – pe vremea aia autostrada se termina la Pitești și începea din nou după Szeghed în Ungaria, adică mai bine de jumătate din drum era fără autostradă.
Morala poveștii este următoarea: Cine se scoală de dimineață... Nuuu! Stai! Asta e altă poveste. O fi adevărat proverbul, dar mie nu mi-a plăcut niciodată să mă scol dis de dimineață.

Morala este următoarea: Dacă îți planifici pașii (sau traseul în cazul poveștii de mai sus) și te și ții de ce ai planificat ajungi departe. Dacă în schimbi faci totul haotic, atunci îți va lua o zi să mergi până la Lehliu și înapoi.

Probabil că îmi dai dreptate în timp ce citești. Bine, atunci să te întreb – Cum stai cu planificarea, de data asta, financiară? Da, sunt de acord, banii nu înseamnă totul în viața noastră, dar sunt un factor important:

  • Nu cumperi fericirea cu bani, dar poți să îți plătești facturile, poți să-ți cumperi câte ceva care să te bucure sau să te facă să te simți bine, poți să-ți asiguri o bătrânețe lipsită de griji.
  • Nimeni nu trăiește veșnic și sănătatea nu poate fi cumpărată cu bani, dar tot e mai bine să-ți poți permite tratamente medicale de ultimă generație decât să suferi ca un câine pentru că nu ai bani să mergi la medic. Sau să te uiți cu jind la autocarele sau vasele de croazieră pline cu pensionari vestici și să îți dorești să fii în locul lor. Sau să... sau să...

Soluția este să câștigi mai mulți bani, nu? În teorie da, dar în practică e mult mai greu de făcut decât de zis.

Însă există variante de economisire extrem de eficiente. Sunt convins că și ție îți scapă banii printre degete, la fel cum pățesc majoritatea oamenilor. Ah, să nu crezi că eu sunt perfect. Și mie mi se întâmplă la fel. Dar m-am hotărât să schimb ceva: o să fac o listă cu câteva sfaturi utile și ușor de aplicat. Și bineînțeles o să îți spun și ție. Dar în articolul următor. 

Foto: arhivă personală Stelian Muscalu.

Stelian Muscalu

Despre Stelian Muscalu

Este un jurnalist specializat pe domeniul economic și are peste 20 ani de experiență în televiziune. A fost corespondent special la Guvernul României, șef al secției economic la Național TV, corespondent la Antena 1 și redactor - prezentator al emisiunii Business Club la Digi 24. Este licențiat în economie și are un master în comunicare.