Locuim împreună: cum facem managementul banilor în comun?

Morala?

E ușor să dai sfaturi de pe margine. Dar adevărul este că relațiile între oameni sunt complicate, relațiile în interiorul cuplurilor sunt foarte complicate. Ceea ce părea la început relația perfectă se transformă pe parcurs într-una mai puțin perfectă și, deseori, la baza destrămării cuplului stau tocmai certurile pe teme financiare.

Cele mai frecvente întrebări legate de bani sunt următoarele:

• Să fie ținuți la comun sau separat?
• Ce se întâmplă dacă un partener câștigă mai mult și celălalt mai puțin?
• Ce se întâmplă dacă un partener ascunde bani de celălalt?
• Ce se întâmplă dacă cei 2 parteneri au viziuni diferite privind cheltuirea banilor? De exemplu, unul vrea să strângă bani pentru casă, celălalt vrea să plece în excursii sau vrea să iasă prin baruri sau vrea haine scumpe?
• Ce se întâmplă dacă un partener intră în relație cu niște datorii mari pe care nu le-a menționat la început sau, poate și mai rău, dacă are dependențe costisitoare?

Treaba stă în felul următor. Cum se întâmplă să ne îndrăgostim nimeni nu știe să explice, dar cert este că se întâmplă. Și mai este un lucru cert. Îndrăgosteala nu durează decât vreo 3 ani, poate ceva mai mult, dar poate și ceva mai puțin. Da, ăsta este adevărul. Dragostea pe care o credeam veșnică nu durează decât 3 ani. S-au făcut studii și cercetări, este dovedit științific.

Da, există cupluri care rămân împreună toată viața. Oare cum reușesc? E adevărat, parcă sunt rare aceste cupluri, din ce în ce mai rare. În trecut, mulți rămâneau împreună din cauza constrângerilor sociale, dar acum divorțul este ceva foarte obișnuit. Și totuși, există și oameni care reușesc. Sfârșitul îndrăgostelii nu înseamnă sfârșit de tot. Dragostea fizică ar trebui să fie înlocuită de respect reciproc, de înțelegere și de toleranță. Ca 2 rotițe care s-au învârtit așa de mult una lângă cealaltă încât s-au tocit și îmbinarea lor a devenit perfectă: dacă una din rotițe ar fi înlocuită de una nouă, mecanismul nu ar mai funcționa. Știi care este secretul? Fă testul lui Sonny. Nu știi care este testul lui Sonny? Bine, o să-ți spun un pic mai târziu. E ceva foarte banal, dar s-ar putea să fie cel mai important sfat pe care l-ai auzit în viață, dacă vrei să întemeiezi o familie.

Casă, copiii, mașină...

Familiile moderne nu prea se mai înghesuie să facă copii. Oamenii vor să-și împlinească cariera profesională înainte de a face copii. Și poate vor să se mai bucure de libertate. Pentru că un copil aduce și multe bucurii, dar și multe constrângeri și responsabilități. În România există mentalitatea asta adânc înrădăcinată că trebuie să ai neapărat casa ta. În foarte multe țări nu este așa. Oamenii trăiesc cu chirie toată viața și asta nu-i deranjează. Există multe argumente pentru chirie în loc de proprietate. În primul rând mobilitatea – dacă îți schimbi jobul îți găsești altă casă aproape de noul job astfel încât să nu pierzi mult timp cu naveta, dacă ți se oferă o altă oportunitate, poate în alt oraș sau chiar în altă țară, o poți accepta mai ușor dacă nu ești constrâns de o proprietate pe care n-ai putea s-o vinzi. Îți poți ajusta locuința la nevoile tale – câștigi mai mult, îți poți închiria o casă mai mare, mai luxoasă sau într-un cartier mai bun, se întâmplă să ai o perioadă financiară mai dificilă, atunci îți poți reduce cheltuielile mutându-te într-o casă mai mică, cât timp nu ai copii poți sta într-o casă mai mică etc.

Și alte cheltuieli mari ar putea fi evitate – de exemplu nu trebuie să-ți schimbi mașina foarte des, din 3 în 3 ani, pe motiv că nu mai corespunde standardelor de poluare. Mai bine ții o mașină chiar și 20 de ani cu condiția, bineînțeles, să o întreții, să nu fie un hârb care devine pericol public. Și dacă te preocupă poluarea foarte tare, atunci cel mai indicat e să renunți la mașină și să folosești în oraș transportul public, bicicleta sau scuterul.

Cu alte cuvinte, se poate să amâni deciziile cu implicații serioase (casă, copii, mașină) până după ce se termină îndrăgosteala și atunci să judecați, mai puțin înfierbântați, care sunt planurile de viitor.

Bani la comun sau separat?

Dacă ar fi după mine, eu aș spune că fiecare din cei 2 parteneri ar trebui să aibă proprii bani. Există argumente pro și contra pe această temă: banii ținuți la comun îi apropie pe cei 2 parteneri, elimină secretele din viața lor, îi obligă să comunice mai mult. Pe de altă parte, banii ținuți separat conservă individualitatea fiecăruia, îi lasă fiecăruia un grad de libertate mai mare. Dacă fiecare are proprii lui bani nu înseamnă că nu îi poate pune la comun, de bună voie.

Este aproape imposibil ca ambii parteneri să câștige la fel de mulți bani. Pentru că nu există 2 joburi identice și plătite la fel. Și chiar dacă se întâmplă la un moment dat este cu totul imposibil să se întâmple pe tot parcursul vieții. Dar legea spune că toate câștigurile obținute în timpul căsătoriei se împart în mod egal, indiferent cine le-a obținut. Mie mi se pare absolut firesc să fie așa chiar dacă nu te-ai căsătorit legal, dar trăiești cu cineva. Măh, dacă ai luat decizia să formezi un cuplu cu cineva ar trebui să fiți parteneri egali în relație, nu unul stăpân și unul sclav. Și contribuția fiecăruia în cuplu nu se măsoară doar în bani. De exemplu, poate unul din cei 2 muncește ore suplimentare, dar celălalt se ocupă de treburile casnice și de educația copiilor. Suportul moral, suportul emoțional, un sfat atunci când ai mai mare nevoie, toate astea sunt lucruri neprețuite.

Egalitate ar trebui să existe sub toate aspectele, nu doar financiar. Și atunci cum rămâne cu ideea ca fiecare să aibă grijă de proprii bani? Păi e foarte simplu. Cine câștigă mai mult contribuie mai mult la cheltuielile comune. De exemplu: fiecare plătește câte o factură la utilități, iar cel cu venituri mai mari plătește factura cea mai mare. La supermarket fiecare plătește pe rând, dar cel cu venituri mai mari se ocupă și de câte o rezervare la un restaurant sau la un teatru. Se pot găsi multe variante astfel încât să se echilibreze balanța și să se respecte principiul împărțirii egale a banilor, indiferent cine câștigă mai mult și cât de mult câștigă.

Secrete n-ar trebui să existe nici dacă cei 2 își țin banii separat. Sau, nah, poți să omiți să-i spui partenerului că ai luat un bonus, poate îți faci și tu o mică plăcere cu acei bani suplimentari sau poate ii faci lui / ei o surpriză. Dar, în general, ar trebui să știe fiecare cam cât câștigă celălalt, chiar dacă fiecare își ține banii într-un cont separat. Când unul din cei 2 ascunde în mod constant o parte substanțială din venituri, atunci nici nu mai putem vorbi de un cuplu și probabil că cea mai bună soluție este să se despartă pentru că încrederea, odată pierdută, este foarte greu de recăpătat, dacă nu imposibil.

Cum se rezolvă dorințele diferite ale celor 2 parteneri privind cheltuirea banilor? Destul de simplu. Tot prin comunicare. Și prin stabilirea unor reguli. De exemplu: se acoperă întâi cheltuielile fixe, se stabilește un buget pentru alimente, pentru concedii, pentru distracții, iar din ce rămâne se face o listă cu ce ar dori fiecare (bineînțeles, nu mă refer aici la covrigei, ci la lucruri care au un cost semnificativ, gen un televizor nou, o motocicletă, bijuterii, telefoane, computere etc.) și eventual se negociază ce rămâne pe listă și ce se șterge sau care e prioritatea de achiziționare.

O familie calculată ar trebui să creeze și un fond de urgență pentru situații neprevăzute (ca idee, ar trebui să acopere cheltuielile pentru cel puțin 3 luni de zile), un fond de investiții care să permită o pensionare anticipată sau măcar o pensie total lipsită de griji și poate și un fond care să îi ajute pe copii să pornească în viață (adică să-și plătească școala, să poată plăti avans pentru o locuință sau chiria pentru o perioadă necesară cât să-și găsească un job și să poată să înceapă să se întrețină singuri). Dacă viziunea celor 2 parteneri este mult prea diferită probabil că, din nou, nu putem vorbi de un cuplu pentru că este clar că cei 2 nu se vor înțelege niciodată.

Testul Sonny

Hai să-ți spun despre testul lui Sonny. Este vorba de un film artistic – Poveste din Bronx (A Bronx Tale). În film este vorba despre un mafiot – Sonny, un tip care a citit mult și care are și experiența străzii și despre un băiat – Calogero, pe care Sonny l-a luat sub protecția lui și pentru care a devenit un fel de tată spiritual. Ok, nu o să-ți povestesc acum tot filmul, sar direct la test. Pentru că băiatul se îndrăgostește la un moment dat de o fată, Sonny îl sfătuiește să îi facă următorul test: să o invite undeva, să se ducă să o ia de acasă cu mașina, să se dea jos, să închidă portiera lui, să se ducă să deschidă portiera fetei, să înconjoare mașina prin spate și să se uite prin lunetă – dacă fata se întinde să deblocheze portiera lui înseamnă că e o fată bună, dacă nu înseamnă că este o egoistă și nu merită să-și piardă timpul cu ea, ci mai bine s-o părăsească chiar atunci.

Mda, poate n-ai înțeles mare lucru. Acțiunea are loc în anii ‘60, pe vremea aceea mașinile nu aveau închidere centralizată, fiecare portieră se deschidea separat. Dacă el îi deschidea ei portiera, prin reciprocitate și ea ar fi trebuit să-i deschidă lui portiera dacă îi păsa cu adevărat de el. Dacă nu-i păsa, probabil ar fi rămas pe scaunul ei și ar fi așteptat ca băiatul să-și deschidă singur portiera. Cuvintele cheie în acest test sunt – reciprocitate și a păsa.

Poți să imaginezi alte teste care sunt mai actuale sau pur și simplu să fii atent / atentă la comportamentul partenerului și să sesizezi dacă și ei / lui îi pasă tot atât de tine cât îți pasă și ție de ea / el. Dacă există această reciprocitate atunci aveți șanse să fiți unul din acele cupluri de poveste. Pentru că viața e un lung șir de încercări, este nevoie ca amândoi să își aducă contribuția și să aprecieze când partenerul face un sacrificiu pentru amândoi. Există un lung șir de compromisuri și de ajustări până ce rotițele se învârt în perfectă armonie, deci este necesar ca ambii parteneri să facă compromisuri, să cedeze, să facă celuilalt o favoare și să aprecieze când li se face o favoare.