E rândul meu să am grijă de mama (2): Povestea Andreei

Când eram mică, totul părea simplu și se rezolva ca prin minune. Mama părea neobosită și nu-mi amintesc să o fi văzut vreodată bolnavă. Însă anii au trecut, greutățile nu au ocolit-o, iar riscul să se îmbolnăvească a crescut și el odată cu vârsta.

Am devenit conștientă și îngrijorată de riscul unui diagnostic oncologic în momentul în care sora mamei mele a fost diagnosticată cu cancer. Am fost martoră astfel la toate implicațiile emoționale, dar și financiare pe care le are un asemenea diagnostic. A fost o perioadă copleșitoare pentru toată familia, cu multe drumuri Zalău-Cluj, consultații, tratamente și internări, însă mătușa mea e bine acum. Tratamentul a funcționat, boala a fost depistată în stadiu incipient și anul acesta este al 4-lea în care este în remisie completă. Acum, principalul venit al ei este pensia, iar fără sprijinul și veniturile unchiului meu i-ar fi tare greu să se descurce. Și cazul ei este unul fericit.

Chiar dacă nu vrei să te gândești la un asemenea scenariu, când îl vezi întâmplându-se atât de aproape de tine, îți dorești să fii pregătit.

Din grijă pentru grija pe care mi-a purtat-o

Dintre toate lucrurile, cel mai mult îmi doresc ca mama să fie sănătoasă și protejată în cazul în care și ei i se întâmplă ceva neprevăzut. Nu i-am cumpărat un laptop dintr-o asigurare, cum a făcut ea pentru mine cu ani în urmă, însă am mers împreună pentru a-și face o asigurare pentru sănătate.O asigurare Optimist, ca să mă asigur că am avea bani în caz de îmbolăvire a mamei și acces rapid la tratament în clinicile private Amethyst. Pentru liniștea mea, pentru liniștea ei și pentru că vreau să întorc măcar o parte din toată grija pe care mi-a purtat-o în acești 33 de ani. Nu vreau să mă gândesc la boală, vreau doar să mă asigur că toată grija și preocuparea mea ar fi pentru a o susține emoțional și nu pentru a căuta de unde facem rost de banii de tratament.

Andreea și mama ei. Foto: arhiva personală

Îmi amintesc și acum zilele în care, obosită după ce a muncit toată noaptea schimbul 3, era în bucătărie cu noi și ne pregătea micul dejun. Sau nopțile în care n-o lăsam să doarmă pentru că ne jucam de-a motocicliștii și eram călare pe saltele. Am avut o copilărie frumoasă, am făcut parte din generația celor cu cheia-n gât și am avut parte de experiența orelor lungi de joacă în spatele blocului. Au fost vremuri diferite, cu posibilități limitate, însă fericirea venea atunci mai puțin din lucruri și mai mult din experiențe.

Am o relație apropiată cu mama și știu că nu i-a fost ușor să crească doi copii neastâmpărați însă, cu toate acestea, dacă o întreb, îmi spune că a fost cea mai fericită perioadă din viața ei. Că n-a fost greu și că toate boacănele noastre s-au transformat în cele mai frumoase amintiri ale ei.

Nu vreau să știu cum s-a simțit când, în prima săptămână de școală i-am zis să nu mai vină cum mine, că vreau să merg doar cu fratele meu. Sau când, în perioada liceului, refuzam să port orice altă culoare în afară de negru. Ne-a oferit libertatea să ne bucurăm de adolescență și ne-a acceptat toanele, mereu altruistă și mereu dornică să ne ofere ce ne doream.

Mama a făcut multe sacrificii pentru noi și altruismul care o caracterizează a făcut-o să se pună mereu pe ultimul loc. Dar pentru mine ea este pe primul loc și încerc să i-o demonstrez cât mai des, să am grijă de ea așa cum ea a avut grijă de mine. O asigurare este un act de iubire, așa că i-am făcut mamei asigurarea Optimist pentru că o iubesc.

Acum e rândul tău să ai grijă de ei.

Alătură-te campaniei!