Educația financiară a copilului este precum geamul la o casă

Am tot discutat aici despre cum să punem noi, adulții, bani în diverse instrumente financiare pentru viitorul copilului nostru. Dar tot ce am întreprins până acum a fost să facem focul într-o casă fără geamuri. Voi ați face așa ceva? Nu? De ce nu? Pentru că toată căldură s-ar irosi! Pare logic.

Dar oare nu este la fel de logic să le facem educație financiară copiilor noștri încă de la cele mai fragede vârste astfel încât să nu-și irosească banii, puși cu greu deoparte de părinți, așa cum se irosește căldură într-o casă fără geamuri?

Pare că nu... dacă este să ne uităm la curricula școlară unde vedem că se fac mii de ore de matematică, de limba română, de geografie, dar nimic despre educația financiară. Practic la școală, copiii noștri nu învață nimic despre viață. Despre care sunt costurile ei. La propriu.

Și mai grav este că trăim într-o lume în care părinții aleargă din zori și până-n ore târzii din noapte ca să facă rost de bani, să aibă ăla micu' de toate.

Iar ăla micu' se învață să-i pice totul din cer, pentru că nici mami și nici tati nu mai au putere, seara, să-i explice cât au muncit ca să producă banii pentru o bicicletă, o minge, o păpușă sau chiar pentru mâncarea de zi cu zi.

Pe lângă faptul că încercăm să le oferim totul nici nu avem timp să le spunem cât de greu este să obținem acel tot. Așa că tinerii noștri intră în viață cu un dublu handicap. Obișnuiți să primească orice, crezând că li se cuvine orice, dar și fără să aibă o valoare a banului care poate apare din educația financiară...

Spunea cineva la un moment dat că banii sunt ca sexul, toată lumea este interesată de ei, dar nimeni nu vorbește despre ei.

Am observat că și copiii mei sunt extrem de atenți atunci când vorbesc despre bani. Așa că eu am luat decizia să le explic cât de greu se fac banii și cât de repede se pot cheltui dacă nu ești atent. Informațiile acestea oricum le vor primi fie de la prieteni, mai mult sau mai puțin învățați, fie prin experiență proprie. Și atunci nu e mai bine să aibă informația corectă, de la o sursă de încredere, ca să poată evita falimentul... fie el și personal?

Prin urmare, dacă sistemul de învățământ din România ignoră acest subiect extrem de important pentru viitorul copiilor, nu o faceți și voi. Implicați-vă în educația financiară a pruncilor. Este mai ușor decât va puteți închipui.

În cele ce urmează am să vă spun câteva lucruri pe care eu le-am făcut și pe care este posibil să le fi făcut și voi fără să vă dați seama că a fost un pas al viitoarei educații financiare.

Eu, spre exemplu, de câte ori îmi cereau copiii bani nu le ofeream pur și simplu. De fiecare dată îi implicam în diferite activități specifice vârstei. Fie că-i puneam să învețe o poezie, fie că mă ajutau la cumpărături sau pur și simplu se angajau să se spele pe dinți după fiecare masă.

Obiectivul era să înțeleagă valoarea banului. Să știe că banii nu cad din cer sau din buzunarul lui tati. Pentru bani trebuie să gândești și să muncești. În momentul în care înțeleg asta devin imediat mai chibzuiți. Atunci când înțeleg că resursele sunt limitate se vor adapta și vor cheltui mai puțin. Deja se va naște spiritul economisirii (Vezi Parcul, banii și profanii).

Înainte să trec la următoarele exemple, trebuie să mai spun că noi părinții suntem primul și cel mai apropiat exemplu pentru copii noștri. În toate domeniile. Dacă noi citim și copii vor citi, dacă noi mâncăm mult și prost și ei vor face la fel... dacă noi cheltuim banii aiurea să nu avem pretenții ca ei să fie oameni chibzuiți. Exemplul personal este extrem de important pentru educația financiară. Nu este un pas greșit să-i implicăm în discuțiile despre finanțele familiei. Să înțeleagă care sunt prioritățile.

Fiindcă una este să-ți doreșți o bicicletă și alta este nevoia de a cumpăra o carte, spre exemplu. Aici putem să punem în evidență diferența între cheltuială și investiție. O carte îți poate aduce bani în viitor prin știința pe care ți-o dă. În timp ce bicicleta este doar un obiect de destindere personală. Un lucru necesar, dar care trebuie să apară în plan secund pe o eventuală listă a priorităților.

Tocmai de aceea, trebuie să-i obișnuim cu obiective pe termene medii și lungi. Dacă vrei să câștigi o cursa de ciclism, de exemplu, atunci bicicleta devine o prioritate. Dacă vrei să câștigi olimpiada de matematică cu siguranță culegerile din domeniu trebuie să fie prioritățile copilului în privința cheltuielilor.

Doar având în minte obiectivul vor fi capabili să facă ceea ce e necesar pentru a câștigă banii de care au nevoie.

Cu toate aceste informații câștigate, o să vină vremea în care copilul își va întreba părintele despre diferitele instrumentele financiare de economisire pe care le-ar putea avea la dispoziție ca să-și pună banii în siguranță.

Nu e greu, dar satisfacția o să fie pe măsură. Vă garantez!

Stelian Muscalu

Despre Stelian Muscalu

Este un jurnalist specializat pe domeniul economic și are peste 20 ani de experiență în televiziune. A fost corespondent special la Guvernul României, șef al secției economic la Național TV, corespondent la Antena 1 și redactor - prezentator al emisiunii Business Club la Digi 24. Este licențiat în economie și are un master în comunicare.