Path:

Cum pregătim copiii să întâmpine un nou membru în familie

decembrie 18, 2019

Fiecare schimbare care apare în dinamica unei familii lasă amprente asupra comportamentului membrilor acesteia. Cu atât mai mult este nevoie de o atenție specială atunci când vine vorba despre venirea unui nou membru.

cum sa obisnuim copilul cu venirea unui nou frate, Cercul sigurantei, Aegon Romania, parenting, parinte pentru a doua oara

Atunci când copilul protestează la ideea de a merge cu tatăl în parc și o cere pe mama vizibil ocupată cu altceva, când copilul se miorlăie pentru a fi luat în brațe, deși stă chiar lângă mama sa care gătește, sunt moduri în care copilul ne arată sentimentele lui legate de separarea față de figura primară de atașament. În cazul în care încercăm de fiecare dată să scutim copilul de emoții negative, acesta, pe termen lung, va acumula tot mai multe crăpături în stabilitatea emoțională. Este de dorit să ne îngrijim de aceste crăpături înainte de venirea bebelușului pentru că odată cu venirea acestuia vor fi tot mai multe momente în care atenția mamei va fi îndreptată în altă direcție.

Putem face un plan în care îl ajutăm pe copil să se conecteze cu alte persoane – în cazul în care avem lângă noi bunicii, atunci îl lăsăm să petreacă timp cu aceștia. Îi rugăm să iasă cu copilul în parc. În momentul în care se împotrivește, ne îndreptăm atenția către el. Îi arătăm că înțelegem cât îi este de greu, dar că va fi totuși nevoie ca de data aceasta să iasă cu bunicii și îi ascultăm plânsul. Dacă avem prieteni cu copii, atunci câteva ore petrecute împreună cu ei îl vor ajuta să facă tranziția de la toată atenția mamei, către atenția altor adulți grijulii.

Desigur, pregătirea pentru întâmpinarea noului membru are loc odată cu aflarea veștii. Iată la ce este bine să fim atenți:

• în cazul în care copilul/copiii mai mari dorm cu părinții atunci cel mai bun moment pentru a face tranziția către camera copiilor este cu trei – patru luni înainte de naștere;
• punem accent pe anxietatea de separare și jucăm jocuri prin care copilul are ocazia să lucreze la aceasta: de-a v-ați ascunselea, „E al meu. Ba nu, este al meu!" (în care părinții se „ceartă" pe copil);
• le ascultăm emoțiile atunci când acestea apar (îi validăm plânsul – „cred că îți este greu acum, sunt aici lângă tine");
• să vă așteptați la emoțiile puternice pe care le va avea atunci când veți veni cu bebelușul acasă. Indiferent de cât de bine vă pregătiți, aceste emoții sunt naturale și cel mai bine este să vă găsească pregătiți. Vor apărea mici pretexte (nu poți veni chiar atunci să îi dai ce dorește pentru că alăptezi, ai tăiat sandwich-ul într-un mod greșit, vrea să stea pe un anumit scaun, dar acela este ocupat) înainte de marile furtuni. Sub acele pretexte se ascunde, de fapt, nevoia de a fi ascultat atunci când plânge, pentru că își plânge pierderea suferită (nu mai are parte de toată atenția și grija care i-au fost oferite până în acel moment).

Încercați pe cât posibil să inserați momente de timp special înainte de alăptat sau de culcare. Și nu uitați de parteneriatul de ascultare. Aveți grijă să acordați atenție și propriilor sentimente.

Un articol realizat de Gina Năstasă, educator parental certificat „Cercul Siguranței" și instructor certificat „Parenting by Connection", abordări ce au la bază teoria atașamentului.